[x]

Ha, Valentine's Day. What a joke, seriously! Romania thought as she was sitting on a bench in one of the pretty parks in Bucharest. Her white, simple dress was smoothly covering her body, accentuating her curves without any hidden meaning, really. Chin in her palm, hands on her knees, she let out a long, unhappy sigh, as her eyes followed the couples walking past her and whispering sweet and occasional disturbing things. Oh how she sometimes wished so bad that she couldn't understand Romanian – because those people were just driving her&

HaiducEl priveste, de pe-o stanca,
Cu mana, pe-o rana adanca,
Sangerand, s-a urcat pe munte,
Pe colina, moartea s-o infrunte.

Batalia, fiind furioasa,
L-a spintecat o lama-ntoarsa,
Lama blestemata, de habsburg,
Privind valahia, lacrimile-i curg

N-are in suflet, frica mortii,
Da are-n inima regretu nedreptatii
Ca-i tarana lui, mult iubita,
De cotropitori din stramos inrobita.

Se aude-n departare, marsul de ostasi
Au trimis dupa el fruntasi,
Sa-l urmareasca si sa-l prinda,
Restu haiducimii, sa i-o intinda.

Acu-i vede si se incrunta,
Si ostirea singur o infrunta,
Fuge tare si urla gros,
La primul prins, gatul i l-a intors.

Si scoat

005. Seeking Solace"I thought I'd find you here…praying away, as usual. You know, if you'd just behave yourself; you wouldn't feel so guilty," Hungary quipped, kneeling beside her fellow knight.
Prussia looked up at her, his eyes even redder than usual, "I don't know what you're talking about; you're so weird," he said in a hoarse tone.
Hungary sighed, "Of course you don't," she said simply, knowing his ego wouldn't let him open up, or 'be weak' as he preferred to call it.
"Does this have to do with today's battle?" she asked, trying to get him to talk anyway.
Prussia looked away, but his head barely moved in a nod.
"It was your first time killing som

CourageIt’s not courage
That makes us fight
That makes us face the shadows
In the dead of night

It’s not courage
To stand and face
Your enemy towering over you
With gun, knife, or mace

It is not courage you show
When entering a new door
Or rather when the biggest fool
Makes you knock him to the floor

Courage is truly something
So few actually possess
And only few ways can you show
That your courage is best

For courage is when you fear
Yet you stand at full height
For though you cry and scream for an end
You know that your path is right

You are the kind of person
Who will save us all
The best kind of friend
Who won&

As I ThinkAs the flower opens its petals to the morning light
As the stealthy animal slinks out at night
As I watch the stars above
I think about the one I love

As she turns in her sleep
As she dreams in her thoughts so deep
As she yawns and turns her head
I think about the life I've led

As I grew I knew not life
As I aged I faced a world in strife
As you sit here and keep me warm
I think you are the calming of the storm

As we travel this road together
As we face any weather
As we seek to find what's true
I think, no I know I love you

As we stand in the rain
As we help each other through the pain
As we turn away those that would see u

Life with Akatsuki 5Life with Akatsuki

Chapter five – Mr. Vegetable has strange tastes

When Shenai has already the dry clothes, everything was all right. Otherwise water fell from her hair, but never mind. She tried to wring out the overflowing water and then she lay down the bed, tighten a cover closest to the body. She didn´t want to let him to make something to her again.
Shenai woke up early today. „Oh, Deidara! Why do you have a monocle?“
„Erm… I bother Hidan a little.“ He waves with a hand. In fact he get a really big thrashing, luckily for him Hidan didn´t use his scythe.

Zetsu returned from outside and looks b

Life with Akatsuki 4Life with Akatsuki

Chapter four – A Fishlet is on my side

„It´s bad, it´s really bad! More suffering than week… Leader never do this yet.“ To Hidan it started to seem a little bizarre. „We really make him so angry? And all?“

A woman with blue hair sat down on a lap of a man with very strange look and spiteful grimace.
„So… how is our situation like?“ She asked sweetly.„Air is not clear yet. Is said to two groups of Oinins came into collision on the same place yesterday. All want to find them. I have only my unwilling group of spy.“ Sighed Leader.
„And?“ Woman sta

Life with Akatsuki 3Life with Akatsuki

Chapter three - Shenai

In the morning two members of group made a little fur fly. The group discovered, that two can´t be found.
„Deidara!“ „Zetsu!“ „What the hell. Where did they go?“ Kakuzu didn´t awake in the best mood. Everyone searched them.
„Tobi, where are they?“ Hidan clutched at midget´s collar.
„Tobi don´t know, he didn´t see them going away!“ He swore solemnly, but nobody trust him.
„Stop lying! You were Zetsu´s right hand and now you are Deidara´s teammate. For the last time, Tobi… Where did they hide?“

Browse More Like This

Download File
HTML, 1.4 KB more ▶

More from ~nonconformist90

I Write For Thee...I write for The Word Who inspired me
when I'm happy, loved, betrayed, hated, content, hurting,
lonely, weak, rejected, accepted, confused, angry, and empty...

I think of You in ways so simple and ordinary
with days that You deigned to take and give
in and out of season with its sting and beauty

I feel You with my every breath and beat
that my heart and soul silently sings
when fear and darkness clamored defeat

I see You everywhere through Faith's lens
Unseen from my sight yet so near and real
Midst the mirrors of wars and quiet eloquence

I hear You whether I'm awake or in slumber deep
Designs in varied echos clear and vague speak

Remember, my young heart...Remember to laugh when sting rays surge and soar
Remember to be thankful when abundance
and scarcity burst to pour
Remember to forgive when generosity is sparse
Remember to stop when doubts subtly glare
and linger about
Remember to think when actions fail
Remember to listen when silence abounds
Remember to be generous when charity is
nowhere to be found
Remember to stand gently firm when
intemperate passions roar
Remember to keep on trying when
failures kept piling
Remember to work when boredom creeps up
Remember to laugh at your silly self
and with the world at large

Remember lessons revealed from history
and the ordinarine

EphemerisTime's page no chance to turn yellow
The owl with the lark alight bellow
In the meadow shadows slowly creeping
Where hearts beat silently weeping

Waves of wishes in the night sailing
Birth of autumn its leaves like tongue
sing of love's secret slowly revealing...
Of future memories whispered and sung

Sequence weaved in the stars no number
Our hearts murmur dripping in ember
Steps we take how oft we have erred
while others knew, neither of us heard

Stretch of breeze and sands blowing
The river with the sea gushed wildly
as thoughts of love no rest showing...
Still in slumber daisies bloom calmly

Uncharted Cupid's dangerous doma

Apostasy of HappinessPoor soul can't remember
his last smile and laughter
yet he was quick to mutter
cynicism exploding to clutter

Misery his loyal companion
Wryly grinning in confusion
Spinning truthful deception
Cheating, lying is in fashion

Bloody icicles pleadingly parade
in threads blackened charade
Raining betrayal's masquerade
silver for Love like Judas trade

Nameless emotion drowning
guilt; numbed pain unrelenting
Waves of sin in pleasure cresting
Wormy gnats of eternal fire gnawing

For a blink of lascivious madness
only to sink in burning muck bloodless
In lies warping truth, he lived shameless
No doubt to him happiness is sadnes

Should I Forget...Should I forget the sound of laughter
in Spring's waltz notes of luster
Where shadows reign and force
shout silently hiding its source
And light failed to sing when death
with ghost released and grace unmet
Show me innocence unspoiled and pure

Should I forget pain's bitter and brutal taste
'midst endless comfort, secured unfazed
Where honey overflows and wheat flourish
unending warmth with silver and gold lavish
Against appetite swinish none can deem satisfy
wanton passion ne'er seem to die...Make haste
and hearken remind me of empires lost, laid waste

Should I forget colors of beauty sublime
Eternal elegance, charm unsurpass

Loveproof ArmorWars strike prevalent in
age and youth; fought to
claim love's wager loot

Suit him up with armor
loveproof as battles
rage in wild pursuit

Invisible legions march
arrayed in regal splendor
Laments hope's ray unsung

Suit him up with armor
loveproof as battles
rage in wild pursuit

From death shines life
so fresh and crystal clear
Victim with Victor fight to win

Suit him up with armor
loveproof as battles
rage in wild pursuit

Sunrise pours bitter sweet
pain as hearts boldly vied
for vernal blush of blooms pied

Suit him up with armor
loveproof as battles
rage in wild pursuit

Princes, captains, titans
even vagrants&

View Gallery

Featured in Groups:

Not currently featured in any groups.

Details

Submitted: May 12, 2009
File Size: 1.4 KB

Thumb

Statistics

Comments: 28
Favourites: 11 [who?]
Views: 26,386 (2 today)
Downloads: 355 (0 today)

License

Some rights reserved. This work is licensed under a
Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 License.

[x]

A Battle Cry For Romania

by ~nonconformist90, May 12, 2009, 9:18:14 AM
Literature / Poetry / Sociopolitical / Free Verse

What are we to be?
He asked poignantly
Where do we go from here
a devilish orb of sphere

The root of our misery
stems from a Marxist ideology
His heart weeps dry for Romania's
ancient nobility

We have been brutalized
our mind forced to submit
Systematically mongrelized
'til all our citadels suffer defeat

The root of our misery
stems from Marxist ideology
His heart weeps dry for Romania's
ancient nobility

What is the difference between
capitalism, communism, and fascism?
Is it mere liberty, equality, and prosperity?
or the diabolical class warfare waged eternally?

The root of our misery
stems from Marxist ideology
His heart weeps dry for Romania's
ancient nobility

He sees his Romania swaddled in decay
Youth with no direction future in disarray
Ignorance with confusion effused dissipation
yet his soul feeds vision of revival's commission

The root of our misery
stems from Marxist ideology
His heart weeps dry for Romania's
ancient nobility

Do not misjudge him as progress' foe
nor a fool for his Ideal's hope he saw
Oh, Romania hearken to his steady plea
Courage and hope with unified strength not to flee

A Battle Cry For Romaniaby ~nonconformist90

Literature / Poetry / Sociopolitical / Free Verse

Inspired by two Romanian artists I met here in DA:

1. Nicolae Romanitan

specifically Nicu's pieces:

1.1 [link]
1.2 [link]

2. Stefan Serbanescu

specifically these pieces:
2.1 [link] and [link]
2.2 [link] he decided to delete it but I got the Romanian copy:

Si noi traim in Romania.
by Stefan Serbanescu

Razboi de clase! indiferent ca e capitalism, comunism sau fascism, suntem de mici crescuti dupa regimul spartan al societatii care sorteaza orbeste si odata cu evolutia, cu cinismul ei obiectiv, omniprezent, autonom, propune o noua serie de idealuri neverosimile in fata generatiei globalizarii, flamanda de concurenta impotriva careia nimeni nu poate concura, flamanda de degradare, de neputinta si abjectii.
Manipulare in masa, incultura, involutie, pedofilism, trafic de carne vie, trafic de droguri, propietate privata, cenzura, privare de libertate, acestea sunt lucrurile pentru care oamenii au murit in ’89? Puteam foarte bine ramane in comunism, fara caldura si mancare, fara dreptul la gandire, fara viitor si fara trecut, fara istorie, bineinteles cu o cultura cincinala, o carte la cinci ani, un cantec la zece, o idee in veac, o urma de speranta la fel. Romania... romani... suntem una din cele mai vechi popoare din Europa, insa nu e diferenta intre noi sau o tara involuata in grotesc din punct de vedere a moravurilor- de ce? Pentru ca au murit degeaba toti stramosii nostri atunci cand credeau ca pot da un exemplu si pot oferi o mostenire celor ce ii vor urma de-a lungul timpului. De ce? Deoarece orgoliul, onoarea, patima, zbuciumu’ lor nu au fost gasite esentiale,acestea devenind concepte perimate in favoarea confortului si a banilor.
Secolul al XIX-lea a fost iesirea noastra din mediocrul veacurilor sub dominatie,terminand cu triumful faptului ca ajungeam sa avem primul rege ce va tine definitiv Principatele Moldovei si ale Tarii Romanesti unite, apoi a urmat fatidicul secol XX, al unirii din 1918 urmat de definirea granitelor noastre abia dupa al doilea razboi mondial, ca mai apoi sa devina secolul rusinei in fata istoriei neamului nostru. Fiind o tara ce se baza pe agricultura, taranimea fiind majoritara, ce s-a intamplat? De am ajuns sa fim condusi de cei din clasele cele mai inferioare pe ierarhia moralitatii si a pretuirii de frumos, de cultura? Exact! A venit flagelul, virusul marxist ce promitea clasei muncitoare un viitor stralucit cu multi copii, bani si abonamete gratute la saloanele Securitatii de spalare de creier.
Stau si ma intreb daca atunci taranimea ar fi zis: „Vrem conditii si prespective nu cooperative si institutionalizari, vrem sa muncim pamantul, nu orase in care sa muncim in industrii cu trei schimburi intorcandu-ne in blocuri de 10 etaje, vrem dreptate, vrem Noi sa ne Alegem conducatorul, nu sa ne fie impus dupa o lovitura de stat, nu vrem sa fim condusi de un partid scos in afara legii!”.Insa nu s-a spus asa ceva, oamenii au acceptat predefinitul, apoi s-au adaptat predefinitului si in cele din urma s-au obisnuit,parca sedati, cu frica in san si cu mintele cutremurate in fata lipsei de orizonturi.
50 de ani de crime impotriva culturii, a artei, a prosperitatii! 50 de ani de indoctrinare, de cenzura, de reprimare... urmate de 20 de ani fara speranta pentru tineri, 20 de ani de televiziune ieftina pentru a amuza o populatie inca inlantuita si indoctrinata de comunism, 20 de ani de chinezarii vandute la colturi, de urbanizare, de tarani emancipati si de neputinta...
Au ajuns sa ne moara soldatii prin alte tari si sa se relateze despre ei „ca si-au facut datoria fata de patrie”. Care patrie? Nu stiam ca Romania e un cartier in Irak. Ignoranta, puturosenia si fanfaroniadele politicienilor nostri distrug chinesenta unei tari a carei populatie este terorizata de minoritati si este condusa in umbra de dorinte materiale ce sunt subjugate de credite ,faruitoare de morminte sau puscarii, mai bine zis, in folosul unei decaderi in manele, prost gust, tiganiade, homosexualitate mediatizata grotesc care in cele din urma acestea vor dizolva orice virtute.
Stau adesea si contemplez asupra „a ce va fi” si asupra „a ce se va alege” ajungand la concluzia ca nu mai exista nicio speranta, nicio pledoarie finala in detrimentul fiintelor noastre umane comdamnate in fata absolutului. Noi,oamenii, in general, ne-am redus cuceririle si framantarile monologate soptit in forul nostru interior, cu doar multumirea mangaierei subtile a orgoliului cu zambetul implinirii idealistice proiectata undeva intr-un viitor obtuz si alte victorii sociale alimentate de vicii sau alte moravuri antrenate de necesitati devenite luxuri pentru suburbii marginalizate de colosuri industriale dezafectate asteptand ultima clipa, ultima lovitura a calaului.
Adevarul nu exista, ci doar deruta si derizoriu uman;daca ar exista atunci am sti ca nu ne-am nascut sa fim fericiti, ci din contra: sa contribuim la fericirea comuna chiar daca aceasta inseamna compromisuri, doar ca acest lucru nu este realizabil in momentul de fata, caci daca ar fi, atunci am trai in adevar ci nu in coruptia, in abuzurile de putere,uzurpate si acestea la randul lor de traficul de influenta sau alte dejectii ce au aparut odata cu intemeierea, consolidarea si evolutia societatilor.
Am nopti nedormite, in care imi imaginez sute de forme in care o revolutie cultural-sociala va reinvia sufletul adormit al acestui neam uitat de timp in fata unei istorii ce si-a pus ampreta din exterior, fara s-o opreasca cineva. Nici macar o generatie de tineri de dupa al II-lea razboi mondial incoace (pana in ’89 bineinteles, dar atunci a participat o intrega tara), nu a incercat sa dezbine demonul ce ii fura integritatea. De ce? Atunci clasa muncitoare avea prioritate in fata mileniilor de filosofie, calcand pe abisurile cucerite de oameni de stiinta si intelectuali, cu cea mai mare nepasare, rezumandu-se la realitatea triviala cea mai apropiata de grotesc;atunci era atunci, insa acum nu inteleg de ce junimea acestei Romanii jefuita de principii nici macar nu se mai gandeste la ceva ce ar putea face o diferenta, nu trebuie un singur om sa faca asa ceva, impreuna am fi mai puternici, un grup unitar si indivizibil de oameni cu un singur scop: retrezirea spiritului national, starpirea inculturii si a cultului personalitatii, dar nu in cele din urma, sa restabilim locurile cui i se cuvin, cui i le merita, nu unor ordinari ce abuzeaza in mod voit in defavoarea viitorului claselor.
Uneori ma hranesc din ura care imi acapareaza inima si imi umple ochii de scarba de fiecare data cand merg pe strada, ma uit la televizor sau citesc o gazeta. Insa aceasta ura a aparut din iubire fata de ceea ce este normal, fata de ceea ce este onorabil si ar trebui elevat, inaltat deasupra maselor, fata de cinste, care lipseste astazi cu nesimtire din inimele de carton a acestor asa zisi oameni. Acest dispret il port de prea mult timp in mine, imi defineste miscarile, imi bantuie visele, mi se strecoara in fiecare picatura de sange si stiu ca daca as muri macar atunci nu as mai fi nevoit sa simt aceasta povara, macar atunci sangele meu s-ar duce in pamantul de unde am venit.
Cred in prosperitate, cred in reinventare, in remodelare, remodelarea acestori pereti gri in care ne-au inchis comunistii mult prea mult si trebuie sa triumfam cat inca mai este timp si globalizarea nu va fi varuita peste orice urma de traditie, daca nu putem creea impreuna ce a fost distrus, cred ca in acel moment de fundatura al civilizatiilor este de ajuns sa sadim in noi onoarea si constiinta, iar atunci cu siguranta vom fi triumfat, avand parte de ce este cu adevarat omenesc, nefiind condusi orbeste de valurile moravurilor ce ne duc in deriva, fara scapare, generatiile de azi si de maine.
Confuzie, se doreste confuzie pentru a reusi jocurile de culise a unor oameni ce vad in populatia modiala un divertisment, o papusa controlata de media, intr-un stat politienesc, sub accentul impozitului necrutator dar orb in legatura cu neregurile, injustitia, coruptia si sfartecarea de sperante, dar in cele din urma un sclav al bancilor, ce au invadat cu nerusinare sistemele economice de pe intreg globul si tot odata intimitatea gandurilor celor striviti de credite prea multe,cu dobanzi prea mari, iarasi intrebandu-ma de ce? Pentru un viitor mai bun? Dar cum poate fi unul mai bun daca iti traiesti un sfert din viata platind datorii? Pentru o casa mai frumoasa? Azi ai o casa frumoasa, maine poate veni un cutremur si sa o faca una cu pamantul... O fi fiind pentru o masina, copii, avaritate, lacomie, complexe de inferioritate sau pur si simplu ca vecinul a facut imprumut iar tu nu ... Indiferent de motiv,cand ajungi sa muncesti ani pentru o datorie doar fiindca ti-ai satisfacut o dorinta/placere/nevoie,nu se merita, sa ingropi de viu viitorul tau, chiar si apropiat, numai in favoarea corporatiilor bancare ce se ospateaza din rodul muncii tale.
Vad cum familii si persoane se imbolnavesc sau se prabusesc, intoxicate de standarde stricte impuse de o societate in declin, ca femeile ar trebui sa arate intr-un anumit fel, barbatii intr-un fel, hainele trebuie sa fie nu stiu cum, sa ai masina, termopane, slujba banoasa, facultate, sa fii destept dar nu prea destept, sa ai mobila futurista, sa ai plasma, sa porti culoare care trebuie in sezonul care trebuie etcetera, si in final la ce se ajunge? La femei care nu mai stiu sa gateasca, sa faca curat pentru ca sunt prea preocupate de o cariera iluzorie, o viata amoroasa in care vor sa domine, vor sa fie iubite dar in acelasi timp din cauza feminismul considera iubirea un sentiment josnic, mai ales vor masculi dupa care sa se topeasca toate femeile insa iubirea lui trebuie sa fie neconditionata pentru scorpia care nici un copil nu este in stare sa ofere... din cauza carierei , iar barbatii trebuie sa nu fie grasi, sa se imbrace bine, sa fie atleti dar sa abia cariera in acelasi timp, sa aiba bani, sa fie independenti, sa iti citeasca din Aristotel si Kant dar in acelasi timp sa fie si vulgar in limbaj, sa fie diplomat si in acelasi timp rebel... bineinteles listele pot continua cu multe indatoriri, unde unii dintre noi iau acestea, ca litera de lege, inhamandu-si singuri povara in spinare. Aici ajunge asadar, dupa 60 de milioane de ani de evolutie animalul numit „OM”. O singura intrebare am, se merita?
Suntem inzestrati cu ratiune, cu un simt acut al supravietuirii insa noi am ales sa ne autodistrugem planeta, sa ne distrugem tarile, sa pune granite sau sa ne puna cineva granite, am ajuns de parca am fi niste vaci ce trebuie sa nasca, sa dea lapte, sa pasca, sa stea ingradite toata viata iar intr-un final sa moara. Asta suntem, paturile de jos si cele mijlocii, pentru clasa de sus, noi „muncim” din greu pentru ca odraslele lor sa culeaga „caimacul” si „laptele” cel mai bun, iar noua sa nu ne ramana decat zerul,si ala branzit sau stricat eventual, cel putin asa e majoritar in tara noastra, unde fiecare zambet are o umbra independenta, ce injura in secret pe cel/cei care primesc zambetul, aceasta umbra fiind adanc infipta in planul constiintei sfidatorului.
Ma doare dezradacinarea noastra, ma simt artificial uneori, de parca as fi virtual, o simpla pagina de internet pe care o viziteaza din cand in cand cate un om, cate un destin trecator prin alte destine si atunci ma intreb retoric, daca mie, astfel de lucruri mi se intampla, atunci pentru cei slabi de inger e vai de ei, parca ii si vad captivi in tehnologia ce le-a umplut singuratea cu dependenta, cu frustrarea, cu nelinistea neimplinirii, cautand in continuare acel ceva, care probabil il vor purta toata viata, ca la o alergare cu stafeta, insa alergarea se transforma intr-un maraton care va fi oprit dupa ultima suflare, sau cine stie? Poate nimic acolo... blestemati pe vecie sa gaseasca persoana, ideea caruia i se preda acea stafeta.
Dimineata, infernal stadiu al timpului, in special diminetile de vara, pentru mine desigur, caci nu ma pot bucura de splendoarea naturii, de ciripitul alintat cu roua al pasarilor, de razele blande, iubitoare ale soarelui caruia parca ii este mila sa loveasca prea repede intunericul, bucurandu-se alaturi de intreg cosmosul de un moment de letargic, un moment de respiro, totul parca e o intreaga simfonie dirijata de pofta de viata, insa de mult prea mult timp noaptea mi-este zi, in linistea noptii, pot gandi relaxat la dimineti insorite, insa din pacate ziua ma gandesc doar la nopti geroase de iarna, pentru ca ce consumi, ce cumperi, unde traiesti, asta te defineste si cum as putea eu sa ma bucur de toate acestea, cand deschid geamul aud doar tipete, camioane, masini, scutere si vecini vesnici pusi pe batut cuie in vreo scandura, in vreun perete, de si l-ar bate in cap ar fi mai folositor, nu afirm ca as vrea sa fiu un sihastru pe un varf de munte, in nici un caz, dar am inceput sa urasc, unde traim, unde ne aflam in acest moment. M-am saturat sa fie inchisa lumina stradala la orele 00:04 in fiecare noapte, m-am saturat de binevoitori care inchid apa de fiecare data cand doresc,fara sa intrebe pe nimeni, macar de as avea apa calda, dar am numai rece si pe aia mi-o opresc, dar mai ales m-am saturat de petreceri cu muzica non-muzica la ore tarzii, acoperita la randul ei de injuraturi si tipete care mai de care, colorate, inodore, transparente sau monocolore.
Educatia din scoli, e cea care pune capac definitiv oricarei rabdari, unde in multe scoli si licee, copiii trebuie sa invete mai intai sa fie huligani ca sa poate apoi intr-un tarziu (daca exista) sa se apuce de invatat. Astazi, acestia iau contact cu perversiunile inca de fragezi, in aceste institutii pline cu reminescente a unor parinti atat de liberi incat si-au eliberat pana si bunul simt odata cu responsabilitatea cresterii odraslelor, in aceste institutii se creeaza viitorul, conduita, cilindrii motoarelor ce vor misca istoria, numai ca armonia, acestui mediu conceput dezvoltarii, este subminat si complotat de ignoranta profesorilor ce vor mai multi bani, sustinuti in tradarea lor de parintii care au fost crescuti la randul lor de niste profesori asemanatori. Profesorii se plang de bani... eu vad usor de rezolvat aceasta chestiune: se mobilizeaza educatia, invata copii, devin oameni adevarati si intr-un final ajunge generatia lor la putere si astfel recunoscatori datorita valorilor morale dobandite vor face o viata mai usoara profesorilor, iar odata cu acestia si noua implicit. Cum poate acum un copil care iese deja inadaptat din scolile preuniversitare, sa ajute cu ceva, cuiva? Cum se poate sa ii invatam pe copii in scoli educatia sexuala inca de la o varsta mica, dar nu putem sa le insuflam setea de cunoastere, de cultura, de moralitate si responsabilitate?
Singura constructie sociala care a ajutat vreodata la ceva a fost comunitatea, dar nu cea plina de desfranari si barfe sau cea plina de batrani senili, fara rabdare, cu tabieturi demult stabilite, ci aceea care dadea un exemplu inca de la inceput, viitorilor adulti, cum sa se compoarte, ce sa faca, dar in acelasi timp, acesta, simtindu-se ca face parte dintr-un intreg, se va simti liber de complexe, in acest mod personalitatea si caracterul acestuia va creste indreptandu-se spre calea responsabilitatilor, a lipsei de egoism vulgar, reciprocitatii si a aprecierii frumosului, justului. Astfel de comunitati nu cred ca mai exista, cel mai bun este exemplul unde mi-am petrecut copilaria si o parte din adolescenta. La inceput un loc de unde puteai sa ai parte de ajutor si de sfaturi, insa odata cu inaintarea in capitalism familiile au inceput sa se mute, prieteniile s-au pierdut, astazi fiind doar 15 familii din circa 9 blocuri cu trei etaje, si toti care sunt, ori is batrani, ori sunt copiii acelor batrani care au murit.
Biserica, odata plina de putere, de misticism si de exemplu, astazi doar o institutie ce inca mai incercarca sa manipuleze ce a mai ramas credul in lume, daca inainte chiar daca era folosita si in scopuri politice, macar indruma ratacitul spre calea cea buna, cuvioasa, intr-un mod simplu, pe un limbaj al tuturor, astazi este doar o fabrica de bani, o cale prin care preoti mai vicleni decat politicienii, fac bani pe spatele unor familii, persoane ce nu au putut sa se detaseze intr-atata, incat, sa vaza adevarul, neluand in seama ca ei inconstient dau acei bani, pentru cumpararea mantuirei mult promise dar acea mantuire este doar acelor puri, curati (nu celor care dau bani degeaba bisericii!!!). Nu voi intelege, indivizii/le care afirma ca sunt credinciosi cu fala, ca tin post, ca merg duminica la biserica, se spovedesc, stiu calendarul bisericesc din scoarta in scoarta, dar atunci cand se termina slujbele, se termina si posturile, venind sarbatorile de Craciun, Paste, se imbuiba, se imbata, injura, cad in desfrau total, se bat, se fura iar cand sarbatoarea se termina se comporta la fel de evlaviosi, cu acea frica fata de El si de poruncile Lui. Acesta este jumatate din motivul din care nu mai cred in biserica si in biblii scrise parca de plictisire prea mare, insa asta nu ma impiedica sa cred in Divin, pe care il simt in tot ce ma inconjoara, numai ca nu are un nume, nu are construite case de rugaciune si n-are nici preoti, n-are carti scrise in onoarea lui, nu pedepseste si nici nu iarta, nu judeca, nu ia si nici nu ofera, pur si simplu e in tot si in toate, privind absent si obiectiv.
Ma uit la cartierele de la noi, impartite in rezidentiale si ghetouri, relicve de care atarna o multitudine de antene cu televiziune prin satelit. Ma uit la copii care traiesc acolo, vazundu-le de pe acum sfarsitul, fiindca nici nu au timp sa inceapa cand stau in conditii mizere, putini dintre ei ajungand cu capul pe umeri, invatati de mici sa nu aiba incredere, sa urasca, sa dispretuiasca, sa distruga orice urma de ratiune, cand crec mai marisori descatuseaza aceasta frustrare de exemplu peste un copil care ar fi putut face ceva in viata lui, poate devenea unicul om fericit din lume, dar intotdeauna cand traiesti in astfel de medii trebuie sa te astepti sa se intample ce e mai rau, ca sa stii cam cum arata raul real ce este imultuit de doua ori fata de imaginar. Din aceste pubele care inca mai sunt locuibile se nasc vise, aspiratii numai ca atunci cand aproape ajung sa fie de sine statatoare in mintea acea fragila in dezvoltare, atunci in mare parte se si destrama, vazandu-si drama, captivitatea clasei din care face parte. Se inseala cu ce vede la televizor, ca poti ajunge bogat imediat, traind cu visul asta dar vede ca nu este chiar asa usor, pana la urma cazand probabil intr-un grup de rau intentionati, probabil ajungand in inchisoare cu aspiratiile sale de imbogatire, cu tot.
Ar trebui distrusa iluzia banului usor, introdusa realitatea (bineinteles in scoli) iar acei ce vor sa munceasca sa aiba un loc de munca in limita posibilitatilor si calificarii lor, iar banii pe care ii castiga sa fie direct proportionali cu cat munceste si greutatea acesteia. In primul rand ar trebui sa se accentueze din nou pe agricultura, sa oferim locuri de munca, perspective celor care sunt indemnati de visul occidentului, unde stau in ilegalitate „Daca vor de munca, vin’ la camp, muncesc, isi iau banu’ si toata lumea e fericita” economia infloreste, comertul si exportul infloreste, preturile scad, puterea de cumparare a monedei creste si uite asa devine normal, un normal ce poate fi cu adevarat numit asa.
Acum vine intrebarea daca ei isi doresc ca noi sa stam in aceasta stare de jos, foarte jos, ca sa prospere minciuna si conturile catorva? De ce niste conducatori, lideri ar oferi o libertate ce poate fi cumparata doar de bani si sacrificii inumane, cand ar putea oferi libertate interioara, pasnica, spirituala alaturi de care sa vina o paleta larga de unde omul daca vrea sa munceasca, atunci sa munceasca si sa traiasca normal din acel salar, nu sa traiasca de pe zi pe zi, de pe saptamana pe saptamana, ca atunci cine fura, cine da in cap sau talhareste nu mai are nicio scuza „Uite acum ai de unde alege si tu o slujba, nu mai poti da vina ca esti somer, ca esti batran, ca nu te primeste nimeni, ca nu iti place salarul... daca tie iti place sa faci ani grei de inchisoare atunci, tu le cari in spate povara” astfel s-ar linisti, conditiile s-ar imbunatati, daca ar merge bine si educatia atunci ar fi pefect. Atunci ai fi putut zice: „Si eu traiesc in Romania.”

PS

To: Nicolae and Stefan

The poem is for both of you individually -- in other words, the "he" stands for both of you and to any Romanian who shares the same love for Romania without bitterness nor hate!

PPS

I have these questions nagging at me:

1.) I wonder if there's a huge difference between Romania's youth, culture, state of morality, education, and their future and the West (USA, Canada, Great Britain, France, Germany, Belgium, and the western part of Europe [or to be more specific those countries who are NOT part of the former Soviet Eastern Bloc and the former Union of Soviet Socialist Russia's (aka USSR) former communist satellites]) and the global society at large?

2.) I wonder if the youth of my generation is aware that this economic globalization and the orchestrated economic collapse stands on a tripod -- it stands on three wobbly or highly unstable legs:

2.1 Excessive Statism at the expense of individual liberty or The Police State

2.2 Centralized Economy/Money/Centralization of the
control of Capital and goods and services

2.3 and finally a gaggle of NGO's
(Non-Governmental Organizations)

3.) I wonder who is more pitiful the people who were raised in the lap of comfort, luxury, and abundance (so conducive for apathy and bitterness) or the people who were raised with the memory of how it was to be raised 20 years later after the so called "Iron Curtain" was lifted or so called demolished (also conducive to both apathy and bitterness)?

4.) I wonder who has more chance of being awakened easily from their spiritual coma or deep mental and spiritual stupor the wealthy and privileged kids who may believe or may not believe in God or the underprivileged who who may believe or who may not believe in God as well?

Just asking and pondering.... reflecting...

The queries above maybe taken as rhetorical questions or anyone may choose to answer them as well... hey, last time I check DA still honors and upholds freedom of speech and expression

~Le-Cri-du-Chat May 21, 2011

prea frumos

~ThePsihopatul Jun 29, 2010 Hobbyist Artist

This is such a beautiful one, even tho I couldn't read it to the end, because I started to cry, it's so beautiful. What else I can say? My heart wants me to go to Romania to live there forever

~RomanitanNicolae May 16, 2009

ou....what a idea!what a poem! how many truth! wow!wow!wow! such a active mind!
very intersting verses....you reached here the powerfull points of consequences of the comminsim from Romania! you used tough words....exactly what Romania needs to wake the fuck up !
The repetittive stanza with ''the root of our misery'' is exceptional thinked ! it's a conclusive truth of romanian drama and it's presented like a echo,a cry after every stanza.....tocuhing! The communism was a sleeping pill for Romania....and people devoured it ....some of theme without payment and others ....with strife....Romania dozed and dreamed for 44 years....and now masses are indulgeing with the situation and say : ''the regime was the blame!that's the situation....we have nothing to do''....but....the situation can be changed....but...it's hard with people like these who have the brains sedated yet....they don't have in vocabulary the words like these,''consistency''.''

ersonal judgment''and ''ideals''....the communism was distroied but...in the future....the situation will be badly probably....at least....in the communist regime people were working hardly....now...they are lazy and stupid

all of them want to be high-brows without too much school and bum everyday....this is not a good using method of freedom....
whatever...I deviated a lot from the subject......sicerely congratulations and respect for this poem....Cugir salute you ! thank you very much for the links you write under the poem....ou...I like Stefan Serbanescu's works....I didn't met he yet but he seems to be a smart and talented guy

We'll talk more detailed about the verses after-tommorow I think....I have a lot of words to say but now I'm very tired and and this night I'll go in a little trip with two friends....in a medieval town [ Sighisoara ] to make some photos and study the arhitecture.... have a wonderful day !

Hidden by Owner

More from ~nonconformist90

Featured in Groups:

Details

Statistics

License

A Battle Cry For Romania

A Battle Cry For Romaniaby ~nonconformist90

The Journal Portal

Polls

What is your preferred drawing software?

deviantART [dee·vee·un'nt·ART]

Keep in Touch!

Deviousness

Add Media

Style